Proprietate intelectuala
 
 

ACTUALITATE PI

 

 

LUCRĂRI DE INTERES PUBLIC

 

1.Valorificarea Invenţiei Brevetate, Ed.Politehnica , Timişoara 2005.(Manual

      universitar) ISBN 973-625-  203-5 (250 pag).

 2.Rolul brevetului de invenţie în recunoaşterea prestigiului academic

  Revista de Politica Stiinţei şi Scientometrie  CNCSIS,Vol.II, nr.1 /2004, pag41-49,

      ISSN  1582-1218.

 3.Un punct de vedere privind valoarea invenţiei brevetate

  Revista Română de Proprietate Industrială, OSIM, nr.5-6/2011,anul XLVI,pg.67-81,

      ISSN 1220-3009

 4.Despre ”calitatea” brevetului de invenţie

      Revista Română de Proprietate Industrială, OSIM, nr.1-2/2012,anul XLVII,pg.47-56,

      ISSN 1220-3009

 5.Particularitatile brevetarii inventiilor implementate cu calculatorul

      Revista Română de Proprietate Industrială, OSIM, nr.1-2/2014,anul XLVII,pg.47-56,

      ISSN 1220-3009



INVENȚIA BREVETATĂ ȘI ROLUL CONSILIERULUI DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ

 « Ceea ce este important pentru societate este invenția, brevetul asigurând reglementarea raporturilor sociale în aplicarea invenției ».

INVENȚIA este o soluţie tehnică nouă, inventivă şi aplicabilă rezultat al activităţii creative a inventatorului. Ea poate să fie protejată (certificare prin brevet de invenţie) sau să rămână neprotejată şi ca atare utilizabilă, de oricine are acces la ea, fără restricţii. Pentru societate importantă este invenţia, ca element de fundamenare a proceselor de inovare şi a progresului social. Prin caracteristicile ei o invenţie poate să fie mai mult sau mai puţin valoroasă, valoarea ei manifestându-se prin efecte economice, ştiinţifice sau tehnice şi cele în planul cunoaşterii .

BREVETUL DE INVENȚIE este un document juridic eliberat de o autoritate publică , la cerere şi nu are decât rolul de a reglementa raporturile sociale în aplicarea invenţiei. Funcţia principală a brevetului de invenţie este cea de asigurare a drepturilor exclusive de exploatare (teritorial şi în timp limitat) adică “dreptul de a interzice”. Brevetului de invenţie nu i se poate asocia o “valoare”. De altfel OSIM nu certifică valoarea ci doar îndeplinirea unor condiţii de brevetabilitate. În schimb brevetului i se poate asocia noțiunea de “calitate” în sensul în care aria protecţiei conferite este cât mai extinsă, iar brevetul ca document juridic rezistă la contestaţii, revocări sau anulări. 

Invenția și brevetul sunt că atare elemente distincte, dar asociate prin funcționalitate.

PROTECTIA INVENTIEI PRIN BREVETARE presupune un prim demers din partea unui întreprinzător aplicant (solicitant) şi mai rar din partea inventatorului – vezi L83/2014 - prin care se constituie la un oficiu de brevetare  o Cerere de Brevet de Invenţie (CBI). Prin această cerere de brevet de invenţie, care după un interval de 18 luni devine publică şi accesibilă în bazele internaţionale de date, mediul ştiinţific şi cel industrial iau cunoştinţă de divulgarea invenţiei în condiţiile în care procedurile de certificare şi eliberare a brevetului pot dura în continuare până la 3 - 7 ani. În toată această perioada  se fac demersuri de  valorificare a invenţiei, în special de solicitanţii din mediul industrial interesaţi în efectele economice pe care invenţia le poate genera. Aplicarea invenţiei încă din faza în care este doar cerere de brevet de invenţie, chiar dacă presupune demersuri dificile, este de dorit deoarece valoarea invenţiei este de obicei degresivă în timp.

Entitățile care aplică și valorifica invenția trebuie să aibe certitudinea unui brevet de calitate ce poate rezistă încercărilor de contestare, revocare sau anulare, altfel funcția principala a brevetului de invenție, cea de contol al unei piețe prin asigurarea exploatării exclusive, combatere a contrafacerii și blocării concurenților nu mai sunt asigurate. Evident că această funcție se manifestă atunci când printr-un transfer tehnologic reușit invenția a ajuns la nivele superioare de maturitate tehnologică (TRL 7-9). Bunele practici arată că jucătorii importanți în valorificarea invențiilor pe piață își asigura asistență unui specialist propriu (vezi Continental) sau angajând o agenție de proprietate industrială consacrată ( vezi Renault). Rolul consilierului de proprietate industrială în asistarea inventatorilor și titularilor de invenții brevetate este evident și în concordanță cu bunele practici .

 

 

CONSILIERUL DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ

Activitatea de consiliere în proprietate industrială , în ciuda unor păreri contrare, nu este una de tip notarial sau de simplă administrare și reprezentare a unei invenții în curs de brevetare. Activitatea de consiliere în proprietate industrială în domeniul invențiilor este una specifică unui specialist cu competențe rare și speciale. Consilierul de proprietate industrială trebuie să aibe un background de înalta specialitate într-un domeniu tehnic, o pregătire specială validată prin examen de specialitate și abilități complexe în a folosi conjugat cunoștințe tehnice, economice și juridice. El trebuie să poată sesiza, la fel de bine că un examinator al uni oficiu de brevetare, oportunitatea sau irelevantă brevetarii unei invenții. El poate sugera chiar ameliorarea soluției tehnice a invenției și poate face evaluări suficient de utile ale valorii unei invenții mai ales dacă în propria activitate a inventat și asistat transferul de tehnologie. Rolul sau determinant constă însă în întocmirea documentației necesare (descriere și revendicări) pentru obținerea unui brevet de calitate al invenției, care să reziste contestațiilor, revocărilor sau anulărilor și să fie relevant pe piață. Practică țărilor dezvoltate și performanțe în inovare (SUA constituie cel mai edificator exemplu) arată că un consilier de proprietate industrială este un specialist de neconturnat într-un proces de brevetare urmat apoi de un transfer tehnologic.

Puțini sunt cei care cunosc cu adevărat vulnerabilitățile unui brevet de invenție născute de obicei dintr-o întocmire neprofesionistă a documentației de brevetare. Specialiștii domeniului identifica 14 asemenea vulnerabilități dintre care vreo 6 sunt majore :

1.                  Lipsa noutate (vezi stadiul tehnicii, soluții tehnice opozabile)

2.                  Lipsa inventivitate (vezi analiză problemă-soluţie)

3.                  Descriere insuficientă (art.17/Regulament)

4.                  Revendicări nesusţinute de textul descrierii

5.                  Revendicări de rezultat sau efecte, revendicări de avantaje, revendicări negative

sau revendicări inacceptabile (idei, algoritmi,programme de calculator în sine,etc)

6.                  Efect terapeutic invocat, dar insuficient dovedit în descriere

 

            Este de-a dreptul frustrant pentru un inventator să-și vadă respinsă brevetarea unei invenții valoroase, care îndeplinește criteriul de noutate și inventivitate, dar nu și pe cel al descrierii suficiente a invenției (art.17). Rolul consilierului de proprietate industrială poate fi determinant întru cât activitatea lui poate influență hotărâtor calitatea brevetului de invenție, calitate ce se fundamentează succesiv în felul următor :

-în etapa definirii soluției tehnice a invenției prin cercetare de brevet, evaluarea brevetabilitatii, perfecționarea soluției prin tehnici de creație și « invent around », alegerea tipului de protecție ;

-în etapa întocmirii depozitului invenției prin redactarea conformă a descrierii și redactarea rațională a revendicărilor (raport extensia /acurateatea protecției) ;

-în etapa procedurilor de brevetare pentru evaluarea invenției, rezolvarea notificărilor, asistarea tandemului inventator-titular pentru cesionari, licențieri, valorificări prin spin-off-uri sau participări în start-up-uri, negocieri și reprezentări față de terți.